CRITITCĂ LITERARĂ ŞI MUZICALĂ

de DUMITRU ANGHEL

Un nume deja recunoscut în cercurile intelectualilor din vechea cetate a Brăilei, Dumitru Anghel aduce aproape de sufletul românesc florile rare ale literaturii şi muzicii, pe care le-a adunat cu admiraţie şi preţuire în carafa inimii sale, dăruindu-le celor care ştiu să recunoască valorile autentice ale unui popor înzestrat cu puterea de a face minuni din propria existenţă. Deja un maestru al analizei  pertinente a textelor literare, precum şi un îndrăgostit de muzica de calitate, Dumitru Anghel realizează, prin lucrarea de faţă, un minunat periplu artistic, în care desluşeşte tainele scriiturii unor trăitori dăruiţi cu veşnicia cuvintelor şi ale notelor ţesute cu pricepere pe portativ, astfel încât ne uimeşte prin claritatea observaţiilor şi, mai ales, prin examinarea amănunţită a conţinuturilor eternizate în memoria cititorului erudit.

Fără a intra în amănunte, vom aduce spre reflecţie câteva dintre comorile unei critici constructive, ale unei laborioase introspecţii literare, pe care scriitorul Dumitru Anghel ni le propune în paginile ultimei sale cărţi publicate. Nu întâmplător, cititorul va descoperi că prima dintre multele analize existente aici, îi este închinată inegalabilului Fănuş Neagu, poate şi pentru că a fost concetăţean cu autorul, dar şi fiindcă opera pe care ne-a lăsat-o moştenire nu cunoaşte termen de comparaţie. Astfel, este comentat volumul Fănuş Neagu – Povestirile magice, de Viorel Coman, fiind scoase în evidenţă calităţile de critic literar ale autorului, notând cu admiraţie: ... stilul eseisticii scriitorului Viorel Coman are limpezimea şi răcoarea izvorului de munte, care parcurge trepte de cristalizare prin şlefuirea sensului metaforic, după ce a parcurs frecuşuri şi prăvăliri semantice din crestele înalte, până la adunarea potolită din câmpie. Apoi, călătoria continuă armonios, către culmile nebănuite ale frumuseţii cuvintelor săpate în suflet, amintind, pe rând, şi aducând mai aproape, tezaurul de versuri şi proză ale celor pe care îi îndrăgeşte la infinit şi cărora le-a dedicat acest efort literar. Se cuvine să le aducem şi noi recunoştinţă şi preţuire celor care, poate chiar în aceste clipe, îşi revarsă noianul de gânduri metaforice pe mii de coli albe: Nicolae Grigore Mărăşanu, Constantin Gherghinoiu, pentru care Poezia a rămas mereu amanta de taină, cu care a ieşit în lume..., Emil Brumaru, Lucian Avramescu, Victor Sterom, Angela Burtea, Liviu Vişan, Florin Meşca, şi, nu în utimul rând, Ştefan Stănculescu.

Dincolo de apriga noastră dorinţă de a citi despre cât mai mulţi făuritori de vise, pe care Dumitru Anghel i-a urmărit pas cu pas şi pe care i-a cunoscut personal, vom remarca, cu o uşoară invidie, că paginile acestei deosebite cărţi măsoară mulţimea cifrelor în favoarea muzicii. Cu siguranţă, autorul păstrează în cele mai ascunse locuri ale inimii sale, acordurile nemuritoarei lire, care îi aduc liniştea şi inspiraţia, atât de necesare actului creator. De aceea, patru dintre capitolele cărţii, conţin reuşite şi remarcabile cronici muzicale, adunate cu sfinţenie în foile de manuscris ale autorului şi în sufletul său veşnic curtat de sunetul vreunei simfonii celebre. Ca nimeni altcineva, Dumitru Anghel ne determină să ascultăm concerte unice, în la minor, şi nu numai, ne îndeamnă, galant şi diplomat, să ne afundăm în istoria muzicii, ne cheamă către Mitul lui Beethoven, Simfonia lui Faust, dar, fiind un brăilean veritabil, chiar şi adoptat, nu uită că aici, pe pământul udat de apele bătrânului Danubiu, s-au săvârşit atât de multe evenimente culturale, că aici există tradiţii muzicale şi continuitate artistică, aici are loc anual Concertul Internaţional de Canto Hariclea Darclée, tot aici fiinţează Societatea muzicală Lyra, aici e un spaţiu sacru, prielnic doar celor care îşi iubesc obârşia şi nu uită nicicând de ea.

Cartea se încheie cu aprecieri la adresa autorului, semnate de scriitorul Viorel Dinescu, din care notăm: Dumitru Anghel preferă, cum era de aşteptat, o atitudine apolinică, având unghiul de vedere spre un orizont de valori culturale autentice, iar dacă ne e permis, el este un căutător de piatră rară pe câmpia românească.

Gina MOLDOVEANU