CUM SCĂPĂM DE DNA

de MIHAI DINU

PREFAŢĂ SAU CUVÂNT ÎNAINTE SAU POSTFAŢĂ - CUM DORIŢI SĂ O INTITULAŢI - CĂ DE ÎNCADRAT JURIDIC SE VOR OCUPA ALŢII

Când maestrul şi prietenul meu, Mihai Andrei Dinu, mi-a solicitat în timp ce, între două dosare, beam pe fugă o cafea din nelipsitul pahar din plastic pe holurile Tribunalului Bucureşti, să scriu câteva rânduri pentru cartea ce urma să apară sub titlul Cum scăpăm de DNA? am rămas înţepenit.

Şi nu numai de spate.

M-am uitat apoi suspicios, încet, în stânga şi apoi în dreapta, pe sus, pe la camerele de filmat ce împânzesc şi Tribunalul Bucureşti şi i-am spus şoptit, din vârful buzelor: cum să apar eu între coperţile unei asemenea cărţi care tinde să "lovească" în cea mai serioasă instituţie din România (fireşte, după Biserică)?

Apoi maestrul, cu stilul sau inconfundabil de calm, m-a liniştit spunându-mi că este vorba despre o carte cu 27 pamflete, care abordează diverse tematici de actualitate din domeniul juridic.

M-am liniştit dintr-o dată.

Apoi, seara, când am ajuns la birou, înainte de a-mi pregăti dosarele pentru a doua zi (dosare de DNA, fireşte) am citit pe nerăsuflate această carte şi am regăsit în interiorul ei, dincolo de subtilitatea mai mult sau mai puţin directă şi de diversele nuanţe de abordare a problematicilor juridice cu care se confruntă societatea noastră astăzi, un om sensibil, dedicat scrisului (ceea ce nu cunoşteam până la acest moment).

Cartea se adresează nu numai celor care au legături cu domeniul juridic, ci tuturor celor care vor să înţeleagă ceva mai mult decât văd la televizor zi de zi.

Pamflete de genul: Cum poţi fi compromis pentru totdeauna, Cine sunt eu?, Atac de panică,  Mă programez, dar şi altele,  sunt remarcabile pentru cei care simt din cauza unor zgomote ciudate ce se aud în timpul convorbirilor că au telefoanele ascultate, pentru cei care atunci când merg la restaurant cu soţia sau cu iubita au impresia că la masa de lângă ei se va aşeza întotdeauna un informator sub acoperire de-al DNA-ului  mai atent la ce se vorbeşte în jur decât la meniul prezentat de chelner.

În final, mi-am pus şi eu o întrebare: de ce 27 pamflete şi nu 13 (că tot este de actualitate acest articol din legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie) sau, nu cel puţin 20 de pamflete?

Din cauza acestei întrebări care nu mă lasă să adorm a trebuit sa studiez în numerologie ce semnifică numărul 27 şi am aflat, cu surprindere, că aparţine celor deschişi la minte. Şi din acel moment m-am luminat, explicându-mi de ce maestrul Mihai Andrei Dinu îşi pune această întrebare: Cum scăpăm de DNA?

Pentru că, având în vedere societatea în care trăim, răspunsul este unul singur: Nu se poate să scăpăm!

 

Un avocat din Baroul Bucureşti care înţelege să nu-şi dea numele complet dat fiind titlul acestei culegeri de pamflete, semnează sub pseudonimul Cezar BIVOLARU

 

* * *

 

Cine ar fi crezut că cineva poate glumi pe tema DNA sau cu DNA sau despre DNA... nimeni în opinia mea...

Cu toate acestea, lucrarea d-lui Mihai Dinu este de un umor incredibil, fantastic greu de găsit în zilele noastre.

Interesant este că nu trebuie să faci parte din sistemul judiciar să te prinzi de glume, de poante, este suficient să fii român, ancorat în realitatea României. Este acel umor ce ia naştere din absurdul atitudinii autorităţilor publice, din nebunia oamenilor, din nevoia acestora de show/spectacol, ce mai... din felul nostru de a fi.

Cum Constantin Tănase s-a hrănit din isprăvile societăţii de început de secol XX, domnul Mihai Dinu, fiind mai aplicat, a ales sistemul judiciar, dar care într-un final nu se dovedeşte a fi mai breaz decât societatea care l-a născut. Vorba lui C-tin Tănase: În ţara asta, ţara pâinii/Să aibă pâine chiar şi câinii/Guvernul nostru ne obligă/Să avem o zi de mămăligă, completat genial de dl. Mihai Dinu  Categoric. Nu pot sta cu mâinile în sân. Da. Plec. În gara. La Budapesta. Alah e mare! Genial final, superba lucrarea!, dau o şpagă celui care identifică pamfletul finalului citat mai sus!

av. Dorel ENE