NUME DE COD: VIŢA DE VIE VOL. I GENEZA

de DUMITRACHE DRAGOMIR

PREFAŢĂ

Romanul Nume de cod: Viţa de Vie, vol I, Geneza, al cărui autor este domnul Dragomir Dumitrache, se defineşte ca fiind legătura inconfundabilă dintre fiinţa umană şi natură, acea relaţie de spirit, care a existat cândva, ca dar al divinităţii oferit creaţiei sale, cu scopul de a menţine stabilitatea în lume, dar şi de a evolua ca entitate superioară. Autorul, un foarte fin cunoscător al tainelor biologiei şi ale Geei, pune în valoare calităţile acestei cărţi, tocmai prin ceea ce reprezintă ea: un ghid pentru dezlegarea secretelor Universului.

Moto-ul pe care autorul l-a ales în deschiderea cărţii: Natura se dezvăluie doar celui care-i dăruieşte sufletul, constituie sinteza acestor pagini înveşmântate în miracol, glasul celui care a cunoscut metamorfoza, în stadiul cel mai ridicat, şi care, transmite cititorilor un mesaj clar, concis, profetic, după cum ne este înfăţişat direct, sau voalat, pe tot parcursul cărţii.

Cuvântul înainte, nu e nicidecum mai prejos, acesta cuprinzând crezul domnului Dragomir Dumitrache, dar şi îndemnuri deloc de neglijat, ce răsună precum un glas al Vechiului Testament, care anunţă sosirea salvatoare a lui Mesia, dar şi pedepsirea celor care nu vor da crezare şi ascultare cuvintelor vizionare. Cel mai impresionant imbold al autorului, îl reprezintă implicarea, însă nu una oarecare, ci aceea care presupune mult curaj şi forţa de a privi adevărul în toată splendoarea lui, fără frică, fără niciun fel de reţinere, care ar perturba progresul lumii, în care nu trebuie să fim doar actori, ci şi regizori. Iată un fragment al îndemnului, pe care autorul ni-l prezintă aici şi acum:
Implicaţi-vă!

Am avut norocul de a fi martorul apariţiei ,,mamei” viitorului om.
De aceea personajul principal vi se va părea puţin fantastic.
Puţin?
Puţin, pentru că-şi trăieşte teama existenţei printre noi.
Puţin, pentru că ne perturbă normalitatea.
Puţin, pentru că nu-şi doreşte să-şi, sau să ne rateze şansa de a fi.
Mama natură este, încă, cu noi.
Vă propun o poveste mai puţin ştiinţifică decât fantastică.
Şi mai puţin fantastică decât reală.
Implicaţi-vă!
Viaţa nu este un spectacol.
Nu există meseria de spectator!

Acest mesaj este cutremurător şi nu lasă loc interpretărilor, ci obligă la supunere necondiţionată, ca şi cum ar fi imposibil să procedăm altfel, ştiind că ne vom amesteca printre anonimi şi vom pieri precum nisipul în adâncul mării. Totul se rezumă la înţelegere, la fermitatea acţiunilor viitoare, cele care vor contribui la iluminarea unui popor, care a depăşit nenumărate tranziţii, şi care tinde să-şi piardă identitatea, tocmai datorită faptelor reprobabile săvârşite împotriva unui pseudoinamic: natura. Acum, natura se răzbună îngrozitor, cerând recâştigarea demnităţii umane, având-o pe ea ca aliat suprem, luptând împotriva deviaţiilor unor minţi, care cred că sunt stăpânii tuturor şi nimeni nu are dreptul de a-i înlocui.

Autorul romanului ne oferă o reprezentaţie literară inegalabilă, mai ales prin existenţa elementelor fantastice, care-i conferă textului un caracter inedit, plusând prin mulţimea personajelor pestriţe, care adaugă mult farmec societăţii româneşti. Se pare că domnul Dumitrache este chiar mesagerul timpului prezent, cel care, din modestie şi sinceritate, nu-ţi descoperă identitatea reală, o personalitate dominantă, învăluită în mister, ce ne lasă pradă unor supoziţii tulburătoare.

După cum este menţionat în deschiderea cărţii, romanul este mai puţin ştiinţific decât fantastic şi mai puţin fantastic decât real, o însumare a valorilor culturale autohtone, o creaţie singulară, un brand, care aşteaptă să fie apreciat aşa cum merită. Efortul titanic de a-i conferi literaturii române o grandoare deosebită, prin stilul original de a expune faptele, dar, mai ales, prin ideile fenomenale, care nu se regăsesc în celelalte scrieri de gen de până acum, reprezintă o creaţie genială, care trebuie apreciată. Existenţa domnului Dragomir Dumitrache coincide cu un moment crucial din istoria omenirii, ceea ce mă determină să cred că nu întâmplător se află în acest spaţiu, şi nicidecum nu a scris acest volum sub imperiul hazardului. O astfel de persoană, deţine suflul adevărului absolut, şi principala sa preocupare este aceea de a transmite celor care au urechi de auzit un mesaj extraordinar: a sosit vremea să ne ridicăm ochii din pământ, pentru a privi minunile Vieţii.

Astfel, certitudinea îşi dezvăluie misterul: lumea în care trăim este doar o ipostază a altor lumi, paralele, însă numai unii dintre noi pot călători în abisurile lor. Viaţa şi Moartea sunt, de fapt, chipul aceleiaşi fiinţe, fiecare având câte o misiune de îndeplinit, o povară înfiorătoare de purtat, dulce şi amară, pe care toţi o vom simţi, atunci când ceasul va bate a clopot.

Romanul Nume de cod: Viţa de Vie, vol I, Geneza este întruparea esenţei celei mai pure, a cărei încifrare nu cunoaşte egal. Puterea cuvântului testamentar este unică în Univers, iar forma ei, specială. Chiar dacă, citind, vom trăi o veritabilă revelaţie, acesta este doar primul pas către un tărâm aproape necunoscut, învăluit într-o mireasmă aparte, care-i întregeşte singularitatea angelică. Domnul Dragomir Dumitrache, cel care dat viaţă acestei cărţi, este el însuşi o parte a enigmei ce se vrea a fi dezlegată, cu o singură condiţie: protejarea tainei teluric-divin. Numai respectând forţa uimitoare a vieţii, putem dobândi acces către lumea ideală, pe care ne-am imaginat-o, şi pe care am văzut-o în vis, sau a fost aievea? Oare balanţa nu are două talere, iar scopul ei nu se defineşte în menţinerea echilibrului? Tot astfel, în lumea alterată de noi, doar natura ne mai poate salva! Celei căreia, cu voie, sau urmând instincte primare, i-am adus numai mâhnire în suflet.

De ce Viţa de Vie? Deoarece are ceva dumnezeiesc în seva ei, iar trupul său de liană rebelă deţine forţa cunoaşterii desăvârşite, pe care o lasă moştenire doar celor care i-au înţeles venirea, într-un moment de răscruce, când istoria a mai scris un capitol, ce-i drept, unul deloc plăcut, dar necesar, aşa cum trebuia să se întâmple. Oare totul este predestinat?! De câte salturi temporale e nevoie, pentru ca fiinţa să-şi regăsească identitatea, iar mioritica legătură om-natură să fie reînnodată?

Cartea de faţă oferă multe răspunsuri celor care au căutat, chiar şi întreaga viaţă, adevărul despre noi, despre chipul tainic al Morţii, despre ceea ce înseamnă dualitate în diversitate, despre ordine şi haos, despre geniu şi imbecilitate, despre demnitate şi umilinţă, iar lista poate continua la infinit. Locul nostru e aici şi pretutindeni, fiindcă suntem o parte din întreg, din tot ceea ce respiră şi piere, din pământul care-şi numără picăturile de rouă şi seminţele divine, căzute din înaltul cerului, pentru a plămădi alte vieţi, poate mai docile, poate mai înţelepte... poate mai aproape de Dumnezeu.

Titlul, Nume de cod: Viţa de Vie, vol. I, Geneza, încununat cu frumuseţea serafică a plantei, pe care Cerul a ales-o ca martor al începuturilor, deschide drumul către o lume a secretelor, dar şi a certitudinilor, în care protagonista, având un nume biblic, Ioana, atrage atât prin splendoare fizică, dar, mai ales, prin capacităţile senzoriale ieşite din comun. De fapt, ea este Trimisa, cea numită Regină, femeia-liană, pentru care Viaţa este o componentă a rădăcinii din care a răsărit sensul cuvântului arhetipal, cel care a fost cândva primul dintre toate. Cuvântul-cheie al acestui prim volum este misterul, dar acela care conţine o dulceaţă inexplicabil de unică, în care autorul a picurat un verb energic, încărcat cu mult realism, liber în alegeri, dar încătuşat într-un spaţiu al nesiguranţei şi al terorii, al metamorfozelor închinate schimbării la faţă a unei societăţi dominate de minţi aproape diabolice.

Firul evenimentelor prezentate este ameţitor, acţiunile sunt construite în piramidă, iar harul de narator este, puţin spus, unic. Originalitatea replicilor, însoţite de o inteligenţă aproape neomenească, personajele, dăruite cu multe calităţi, precum şi circumstanţele, cărora le răspund cu nobleţe, constituie succesul acestui roman de excepţie, iar valoarea morală, spirituală, ştiinţifică, tehnică şi de orice fel, este, cu siguranţă, incontestabilă. De fapt, tind să cred că suntem cumva privilegiaţi, fiindcă trăim clipe excepţionale, când, ceva, sau cineva, ne descoperă o parte a luminii, pe care mintea nu a putut să o perceapă aproape deloc, până acum. Ne aflăm faţă în faţă cu viitorul-trecut, sau cu o altă formă de măsurare a timpului, în care cunoaşterea este cea care tronează, dar, mai ales, în anumite dimensiuni, neînţelese, însă minunate.

Cei care vor avea bucuria de a se lăsa purtaţi de duhul acestei cărţi, dincolo de real, vor afla nenumărate şi impresionante adevăruri, tăinuite cu mare grijă, de către cei care au ca interes primordial manipularea, în toate ipostazele ei, mai cu seamă, cea psihotronică. Ca timp fizic, faptele expuse aici se încadrează înainte cu puţin de anul fatidic 1989, dar şi după acesta, când, datorită transformărilor politice, oamenii au căzut victime unui nou regim, mai perfid decât cel comunist. Toate serviciile secrete şi-au unit forţele pentru a se infiltra în acţiunile celor pe care era imperios necesar să-i elimine, doar pentru a-şi putea exercita dreptul de rechini, care devorează orice, fiindcă trebuie să supravieţuiască. Noua societate devine o junglă, în care doar cei puternici au dreptul la viaţă, iar cei care, treziţi la realitate, conştientizează pericolul iminent care se apropie, sunt înlăturaţi fără milă, aşa de crud, încât nici numele nu mai rămâne în urma lor. În asemenea împrejurări triste, sosirea unui justiţiar era mai mult decât necesară, tocmai pentru a reface echilibrul viaţă-moarte. Şi ce poate fi mai deosebit decât existenţa unui colos de dreptate, a unui om înzestrat cu forţa incomensurabilă a naturii, dotat cu o isteţime supranaturală şi un suflet pe măsură? Alegerea unui asemenea personaj epocal, constituie o şansă uriaşă pentru oamenii unui secol prins între două lumi, pentru cei care sunt hărăziţi să fie apropiaţii săi, care au primit astfel darul cunoaşterii absolute, fiind protejaţi de forţa imbatabilă a fiinţei-plantă, fără de care mersul firesc al istoriei ar fi fost deturnat în mod teribil către un haos total.

Originalitatea poveştii este uimitoare! Niciun pasaj nu este lipsit de prospeţimea fantastică a cuvintelor înţelepte, iar dialogul urcă spre vârful perfecţiunii cu o viteză greu de imaginat. Numai un făuritor de vise poate crea aşa ceva! Divinitatea ne-a demonstrat încă o dată că, dintre noi, doar unii sunt aleşi să transmită omenirii informaţii codate, dar încărcate cu speranţă, în anumite perioade ale existenţei pe pământ. O astfel de carte este şi romanul domnului Dumitrache Dragomir, un roman-mesaj, un testament nepământesc, menit să ajungă în sufletele celor care trebuie eliberaţi din strânsoarea ignoranţei şi a temerii de neştiut. Scrisul curge lin, purtând în sinea lui văpaia inestimabilului, splendoarea minţii ascuţite, umorul uşor de recunoscut al românului educat, dar care nu a uitat să-şi respecte originea divină, strămoşii, cu frunţile pline de gânduri filosofice, veritabile comori ale spaţiului acestuia iubit de Dumnezeu, udat cu licoarea nemuririi şi învăluit în mantia singularităţii. Parcă toate darurile se unesc într-unul, aici: înţelepciunea. Nimeni nu poate contesta faptul că acest roman este plămădit dintr-o imensă cumpătare, dintr-o gândire înaltă, dintr-un spirit superior, şi că toate cuvintele sale se revarsă peste lume precum apa vie asupra vlăstarelor veştede, schimbându-le instantaneu într-un nemărginit ocean verde, din care răsar, în permanenţă, mii de fire ale cunoaşterii nelimitate, împletite precum zarea infinitului amurg, ca ofrandă veşniciei.

Sufletul avid de enigme are acum prilejul de a se hrăni dintr-un izvor nesecat al cunoaşterii, pentru ca apoi, să-şi dorească mereu să simtă splendoarea genezei, aşa cum firul de iarbă se bucură la atingerea binefăcătoare a soarelui, nemaivrând altceva decât să fie o parte neînsemnată a luminii. Tot astfel, personajele acestei cărţi, îşi reînnoiesc firea, scăldându-se în apele verzi ale ochilor magici, care au puterea de a oferi şi de a lua, fără niciun regret. Ioana reprezintă glasul tunător al profetului, mâna taumaturgică a vieţii, sau a morţii, omul pentru care menţinerea armoniei este legea sufletului său. Cu ajutorul harului său, pe care îl foloseşte doar atunci când e necesar, reuşeşte să vindece răni letale, suflete zdrobite de neputinţă, însă îi pedepseşte, asemenea proniei divine, neaşteptat, fulgerător, fără putinţă de replică, pe cei care pun în pericol viaţa, lăsând spre trecut doar amintirea unei frumuseţi unice. Nu este deloc uşor să fii componenta unei asemenea misiuni, greu de imaginat pentru unii, dar ea a reuşit să evidenţieze tot ce este sfânt în această lume. Un asemenea personaj, nu e altceva decât o fiinţă trimisă din Cer, pentru a arăta omenirii că răul este limitat, iar sufletul, nemuritor. Toate acţiunile întreprinse de ea îţi taie răsuflarea, determinându-te să recunoşti că aşa ceva nu poţi vedea zilnic, că totuşi, avem parte de imagini nepreţuite, care ne scot din monotonia ucigătoare în care ne-am aruncat de bunăvoie. Libertatea însăşi, este prezentată altfel, sub formă de filosofie a unei vieţi la care nici n-am visat vreodată. Acum, totul este mai limpede, iar vălul neştiinţei s-a topit în faţa unei puteri nebănuite, capabilă să inducă o stare de spirit distinctă şi o dorinţă aprigă de a cuprinde tot adevărul, care ne-a fost alături în toată această vreme, dar, pe care, nu l-am luat în seamă.

Primul volum îşi anunţă finalul profetic, lăsând o urmă de amărăciune în suflet, dar şi nădejdea că lacrimile vor dobândi o forţă de nedescris, că cerul va coborî în adâncurile suferinţei, că începutul îi va dicta apocalipsei destinul. Regretul pe care cititorii îl vor simţi atunci când vor citi şi ultimul cuvânt al cărţii, reprezintă triumful unei creaţii deosebite, satisfacţia autorului de a fi câştigat o mulţime de suflete deschise noului, pe care ingenuozitatea domniei sale le-a transpus într-o dimensiune reală sau mitică, de unde vor privi cu alţi ochi spre viitor, şi poate că vor reconstrui, împreună cu autorul, elementele esenţiale ale unei lumi uitate, redându-le strălucirea de odinioară.

Aşadar, Geneza va rămâne un stâlp al cunoaşterii, o cale către alte lumi, un imbold către sublim, o forţă revelată cu mare fast minţii noastre. Şi dacă acest prim volum va crea un vârtej de nestăpânit în lume, înseamnă că ţelul său a fost atins. Sufletele candide vor jubila de bucurie, căci o fărâmă de nemurire au gustat chiar acum. Gândurile nu-şi vor stăpâni aripile, fiind cuprinse de o arzătoare dorinţă de a intra în necunoscut şi de a se alătura pleiadei necuprinzătoare a entităţilor strălucitoare, ale căror vise n-au cunoscut odihna. Multe căutări îşi vor înceta demersurile, fiindcă au primit răspunsuri neaşteptate. Paşii-pelerini vor merge spre orizont, unde au întrezărit umbra vieţii, cea despre care au mai auzit cândva, dar acum totul este atât de evident! Râuri de gânduri vor călători spre Răsărit, de unde ştiu că va veni mântuirea. Nimic nu este imposibil! Trăim doar un prezent tumultos, dar niciodată poate nu va fi altfel. Doar imaginea Vieţii va rămâne adânc săpată în conştiinţă, de unde nu va dori să plece fără a-şi lua umbra.

Gina MOLDOVEANU