METODE ACTIVE-PARTICIPATIVE IN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EXTREME LOCAL

de VIRGINIA BUNEA şi RODICA CIUCĂ

ARGUMENT

Actualitatea temei derivă atât din cercetările intense care s–au făcut în ultimi ani asupra teoriei şi practicii predării disciplinei matematica, dar şi din interesul acordat analizei matematice în general, în cadrul instituţionalizat al şcolii, în conformitate cu documentele şcolare (curriculum, programe, manuale).

Motivaţia alegerii acestei teme stă în faptul că abordarea teoretică a actului didactic a cunoscut în ultimii ani îmbunătăţiri considerabile, ba chiar reorientări în interiorul principiilor, metodelor şi mijloacelor de învăţământ folosite, încât însăşi partea practică a procesului de predare – învăţare a suportat consecinţele corespunzătoare. Şi cum fiecare profesor are propria personalitate, propriul stil de predare, iar elevii de astăzi învaţă într-un stil nou, este de dorit ca şi dascălul să înveţe să predea într–o nouă manieră, fiindcă numai aşa va reuşi să fie în acord cu finalităţile învăţământului, să formeze un elev ale cărui competenţe dobândite pe parcursul celor patru ani de liceu să îi permită integrarea sa socioafectivă.

Într–o lume aflată într–o permanentă schimbare, dominată de puterea informaţiei, demersul didactic însuşi este nevoit să se schimbe, să se adapteze la noul stil de învăţare al elevilor. De fapt, cel care trebuie să se adapteze este profesorul, aflat în faţa unei realităţi noi, pe care trebuie să o înfrunte prin stabilirea unei strategii didactice care să valorizeze elevul, să îl transforme în subiect activ al procesului său de formare.

Ţinând cont de cele menţionate, dar şi de scopul învăţământului, acela de a forma o personalitate aptă să se integreze social, răspunsul întrebării: „Clasic sau modern in alegerea strategiei didactice de predare?”, pare să fie uşor de dedus: strategia didactică modernă este cheia procesului eficient de predare-învăţare. În aceste condiţii însă, se conturează o altă întrebare: renunţăm la strategiile aplicate în şcoala tradiţională? Raspunsul ar fi acela că nu întotdeauna ceea ce este vechi este şi inutil, iar noul nu trebuie acceptat sub orice formă. MATEMATICA este o disciplină de învăţământ la care se utilizează cu precădere metode activ-participative, care determină elevii să lucreze independent, (în clasă, acasă, în grup sau individual), după modelul predat la tablă de către profesor sau fară model. Cu cât elevii lucrează mai mult independent, cu atât realizează o pregătire mai temeinică.

Pornind de la motto-ul: “Problemele de maxim şi minim idealizează o înclinaţie a naturii şi a noastră înşine de a obţine efecte optime cu eforturi, cheltuieli minime.” G. Polya, matematician şi pedagog, în această lucrare mi-am propus să abordez aflarea punctelor de extrem şi a extremelor funcţiei cu ajutorul derivatei care ne permit rezolvarea multor probleme de optimizare din diferite domenii.

Cât priveşte limitarea la conţinuturile care vizează punctele de extrem, aceasta se datorează, pe de o parte, faptului că aceste cunoştinţe sunt, în primul rând, solicitate la orice examen de bacalaureat, şi, mai mult decât atât, au aplicatii in fizica, economie, chimie, inginerie. Pe lângă acestea, din perspectiva formării şi perfecţionării continue, ele devin, prin sistematizare şi aprofundare, instrumentele operaţionale ale viitoarei cariere.

Lucrarea este structurată pe patru capitole:

Argument

Capitolul I: Functii derivabile

Capitolul II: Studiul funţiilor cu ajutorul derivatelor. Probleme de extrem. Aplicaţii ale derivatelor

Capitolul III: Aspecte metodice privind predarea–învăţarea problemelor de minim şi maxim

Capitolul IV: Cercetări experimentale metodico–pedagogice

Concluzii

Scopul investigaţiei noastre este identificarea teoretică şi validarea prin activitatea practică, la catedră, a unor căi, mjloace şi metode, în vederea realizării finalităţii formative a demersului didactic, incluzând, deopotrivă, şi cadrul didactic şi elevul.

Obiectivele cercetării:

1. Stabilirea, pe cale teoretică, a conceptelor operaţionale utilizate în abordarea problemelor de extrem la liceu.

2. Identificarea strategiilor didactice eficiente (clasice şi moderne) de abordare a problemelor de extrem la liceu.

3. Validarea, pe bază de experiment, a unor modalităţi de cooperare didactică între partenerii demersului estetic şi educaţional: profesorul şi elevii săi.

4. Sintetizarea rezultatelor cercetării şi elaborarea unor concluzii valide asupra temei supuse dezbaterii.

Metodologia cercetării. Pentru finalizarea demersului voi apela la următoarele metode: documentarea ştiinţifică, metoda modelării teoretice, metode analitico-sintetice, şi, mai ales, în partea aplicativă, metoda observaţiei sistematice şi multiple, metoda chestionarului.

Lucrarea, în ansamblu, porneşte deci de la ideea conform căreia misiunea profesorului de matematică este de a crea, prin mijloace adecvate, acea bază informaţională de specialitate. În acelaşi timp, tot cadrul didactic este acela care trebuie să insufle tinerilor dragostea faţă de matematica, să îi îndrume spre decodarea sensurilor multiple la care aceasta se pretează.

Aşadar, lucrarea de faţă îşi propune să valorifice experienţa şi căutările permanente de soluţii viabile pentru optimizarea rezultatelor obţinute în procesul predării, (învăţării-evaluării), precum şi a gradului de operaţionalizare a acestuia, pe termen scurt sau mai lung, prin îmbinarea clasicului cu modernul, prin adaptarea tradiţionalului la particularităţile de vârstă şi socioafective ale elevului zilelor noastre.

Autoarele