poate fi suspendat d.n.a.-ul?

de MIHAI DINU

PREFAŢĂ

Culegerea de pamflete, sugestiv intitulată „Poate fi suspendat D.N.A.-ul?”, este o continuare a primei cărţi de acest gen, cu titlul la fel de penetrant – „Cum scăpăm de DNA” şi tratează, cu umorul caracteristic maestrului Dinu, născut din viaţa de zi cu zi, situaţii în care ne regăsim, puţin pe la coadă, puţin prin Piaţa Victoriei, dar, mai ales, din destinul - şi nu greşesc dacă afirm - tragic-comic al profesiei de avocat, din perioada anilor 2016 -2017.

Acest „destin” al avocatului se împleteşte cu cel al D.N.A.-ului, cu al societăţii româneşti, cu al clienţilor, cu ideile juridice cele mai năstruşnice fiecărui membru al familiei şi nu în ultimul rând, al prietenilor.

Ceea ce scrie cu umor fantastic, unic, pamfletăresc, sunt situaţiile generate de realitatea noastră, a României, a clasei politice aflată într-o continuă joacă „de-a hoţii şi gardiştii”, autorul lăsându-ne să apreciem, după propriul filtru, cine sunt hoţii şi cine sunt gardiştii.

Pe de altă parte, autorul tratează cu haz, situaţii politice internaţionale, cum ar fi alegerea distinsului domn Donald Trump, la „Casa Albă”.

Diferenţa faţă de prima lucrare este aceea că acum, maestrul Dinu nutreşte gânduri de îmbogăţire. Ei bine, ar trebui analizat, dacă nu cumva acest gând din pamfletul „Vreau să devin miliardar, vreau să intru în top 300”, a venit după alegerea celebrului miliardar, Trump, la „Casa Albă”. Să fie aşa oare?! Pizmuitor din fire, ciudos până la Dumnezeu, cum îl ştiu pe maestrul Dinu, nu greşesc spunând că, într-adevăr s-a inspirat din viaţa miliardarului american.

Din cuprins cititorul descoperă şi titlul „România, te iubesc… şi aşa”, unde va găsi, sub cupola stilului pamfletăresc, partea sensibilă a autorului, iubirea de ţară. Aşa este, nu greşesc! În multele noastre deplasări am avut discuţii fără sfârşit despre ţară, despre naţionalism şi despre istorie. Îmi amintesc un pasaj al „scrisorii” lui I. L. Caragiale, geniul pamfletului românesc, către fiului său, Mateiu, acesta spunând: „Împrejurările prin care a trecut și trece țara noastră și care-mi întristează așa de adânc bătrânețele mie să-ți fie îndemn în dragoste pentru patrie. Dumnezeu să-ți facă ție parte de vremuri mai bune la bătrânețe! Noi am început cu veselie și sfârșim cu mâhnire. Să vă dea vouă, tinerilor, Domnul să nu mai vedeți nici un rău arătându-se pe biata noastră țară.” Prin acest titlu – „România, te iubesc… şi aşa”, maestrul Dinu pune pe hârtie un mesaj tratat cu umor către noi toţi, într-un moment cumva spe-cial şi de răscruce al societăţii noastre româneşti. Este un mesaj către cetăţenii divizaţi şi înrăiţi, unuil împotriva celorlalţi.

Nu se cade să închei într-un stil atât de serios, cumva contradictoriu cu cel al maestrului Dinu, aşa că vă rog luaţi-vă inima în dinţi şi indiferent de mijloacele moderne de comunicare la care veţi apela (autorul Dinu Mihai fiind un utilizator sadea de postă electronică), întrebaţi-l unde este Ghiţă Sebastian, deoarece realizez că este singurul român care ştie locaţia acestuia. M-aş mira să vă spună, tocmai pentru simplul fapt ca s-ar duce misterul, iar D.N.A.-ul nu va mai avea pe cine căuta.

Închei prin a spune ca sunt ciudos, invidios pe talentul special şi fin al maestrului Dinu, dar, în acelaşi timp, mă bucur enorm că mi-a cerut să scriu prezentele rânduri. M-am simţit onorat, privilegiat. Superbă lucrarea, umor fin şi plin de nuanţe, pamflete geniale, idei unice... mai simplu spus: maestrul Mihai Dinu, avocat şi prieten deosebit, mereu la înălţimea aşteptărilor.

Dorel ENE

 

POSTFAŢĂ

Ca să fiu foarte sincer cu viitorii cititori (vor crede aceştia în sinceritatea unui avocat?), nu credeam că maestrul şi prietenul meu, Mihai Andrei Dinu, va insista şi în anul 2017, să caute răspunsul la o întrebare care nu ne lasă să dormim noaptea şi care ne marchează viaţa de zi cu zi - ce se va întâmpla în perioada urmatoare cu D.N.A.-ul? – tocmai acum, când ordinea mondială s-a reaşezat, prin câştigarea alegerilor din S.U.A. de către Donald. Cum care Donald? Donald Trump, cel care a reuşit într-o singură zi (aş face pariu că şi la ei a fost tot noaptea), printr-o singură semnătură, să destituie 46 de procurori federali - unii dintre ei specializaţi chiar pe probleme de corupţie.

Nu ştiu ce au crezut toţi cei care au citit primul volum de pamflete scris de maestrul Dinu, însă era evident că nu putem scăpa de D.N.A. Este o necesitate a vremurilor pe care le trăim, într-o societate ca a noastră. Autorul, dând dovadă de perseverenţă, cu spiritul său tânăr şi îndrăzneţ, de avocat al barei, încearcă însă prin acest nou volum de pamflete un aşa-zis „tertip avocăţesc“ - să suspendăm D.N.A.-ul. Pe ce perioadă? Nelimitată, ar zice unii. Măcar până la anu’ ar zice cei trimişi în judecată de D.N.A. şi care au încă dosarele pe rolul instanţelor de judecată (aşteptând eterna şi fascinanta lege a graţierii şi a amnistiei, sau a uneia dintre cele două, ori măcar dezincriminarea abuzului în serviciu).

Prezenta culegere de pamflete iese din cotidian prin temele de actualitate pe care încearcă şi chiar reuşeşte să le abordeze. Texte precum: „Adevărul despre Black-Kube”, „Am lucrat sub acoperire, îmi plac cucuvelele şi am fost şi la Paris“, „Eu ştiu unde este Ghiţă“, „Noul proiect de amnistiere şi graţiere (Tentativă)“ şi multe altele, nu-mi permit să le mai enumăr, sunt spumoase, le citeşti cu sufletul la gură aşteptând să vină răspunsurile la întrebările puse în fiecare seară de societatea civilă.

Cezar BIVOLARU